Revedere.

- Deci... nu te deranjeaza asta pana la urma, nu? intreba jucandu-se cu buzele sale reci pe gatul lui.
Harry doar zambi, era un zambet sincer pe care de mult nu-l mai avusese, insa acum, alaturi de ea, chiar se simtea fericit.

John chicoti din nou.
- Normal ca nu, sopti el, strangand-o mai aproape la piept.
Curand, Ivana atipi in bratele lui. Scapa incetul cu incetul de dureri si ameteala, datorita sangelui lui care incepea sa isi faca efectul.

- Si nici celalte? Sunt posesiva, manipulatoare, incapatanata...insira pe un glas amuzat tinandu-l si ea in brate.
Harry nu dormi, doar ii veghe somnul, admirandu-i in tacere chipul, trasaturile frumoase...

John rase cristalin si clatina din cap.
- Ai senzatia ca eu sunt baiatul perfect? intreba el, ridicand o spranceana. Am multe defecte si eu.
Ivana dormi linistita in sfarsit, dupa atata timp. Bratele lui Harry ii ofereau protectia pe care si-o dorise in secret atatia ani.

- Nu...nimeni nu e perfect. Dar de asemenea nimeni nu are la fel de multe defecte ca mine! ridica ea usor din umeri, zambind inocenta.
Harry o lasa sa doarma linistita ca sa-si poata recapata fortele.

John clatina din cap si o ridica de pe pamant, in brate.
- Nu e adevarat, esti prea dura cu tine insati, sopti el, dupa care o saruta scurt pe buze.
Ivana dormi pentru ceva timp. La un moment dat insa, incepu sa se miste, semn ca se trezise. Deschise ochii si casca putin, trecandu-si o mana prin par.

- Nu sunt, chiar e adevarat, ridica ea o spranceana, apoi ii mai oferi inca un scurt sarut.
Harry zambi cand o vazu treaza.
- Neata. Cum te mai simti?

John vru sa o contrazica din nou, insa hotari sa ii raspunda altfel. Asa ca transforma sarutul scurt intr-unul mai lung si mai dulce.
Ivana zambi somnoroasa, cuibarindu-se la pieptul lui.
- Bine, mai bine..., zise ea, cascand din nou.

Ii raspunse sarutului ducandu-si bratele subtiri dupa gatul lui, fara sa-i pese ca erau intr-un loc in care ii putea vedea oricine.
Harry zambi mangaindu-i usor obrazul.
- Sigur? Sper ca nu zici doar asa ca sa ma simt eu bine...

John o saruta si o stranse in brate, la piept. Ii placea atat de mult sa o simta acolo aproape, era un sentiment pe care nu il mai intalnise de mult timp.
Ivana chicoti si ii saruta usor degetele.
- Nu, crede-ma, zambi ea, clatinand din cap. Ma doare capul putin, dar sunt bine.

Ii raspunde sarutului, tinandu-l aproape, insa fara sa-si dea seama coltii ii crescura si cu unul din el il zgarie pe buza, un fir de sange prelingandu-se din ea. Suzanna ingheta, indepartandu-si usor capul in timp ce irisii sai devenira de un rosu intens. Se teleporta undeva in indepartare lipindu-se de un pom, pe chipul ei citindu-se regretul.
- Imi pare rau, reusi sa zica acoperindu-si gura cu o mana.
Harry ii saruta usor fruntea.
- Bine, scumpo, daca asa zici!

John scoase un sunet de durere. Bineinteles, suferise el mai mult, insa avand in vedere momentul, nu se astepta. Sterse suvoiul rosu de pe buza, privind spre Suzanna. Era surprins, credea ca se poate abtine mai bine.
Ivana chicoti usor si il imbratisa mai strans.
- Tu ai dormit? intreba ea, cascand slab.

Suzanna se incrunta... nu avea cum sa se intample asta, nu-i era asa repede foame pentru ca nu era vampir pur...ingheta cand realiza ce se intamplase.
- Nenorocitul ala de demon...ingana trecandu-si nervoasa mana prin par. Mi-a facut ceva cand i-am luat puterile, ii explica apoi lui John dandu-si drumul jos, pe pamant.
Harry tusi un pic, fals.
- Mnu, nu mi-a fost somn.

John ii intinse mana Suzannei si o ajuta sa coboare. O tinu de mana si clatina din cap, putin confuz.
- Poftim? Ce a facut? intreba el, destul de stresat.
Ivana zambi si puse o mana pe obrazul lui rece.
- A fost o zi lunga, trebuia sa dormi putin, zise ea bland.

- Mi-a luat... o mare parte din puteri, aproape ca m-a lasat vampir pur, incerca ea sa ramana calma, tragand aer adanc in piept, irisii sai redevenind cenusii.
Harry clatina usor din cap.
- N-as fi reusit sa adorm oricum.

John se incrunta si ochii lui devenira cenusii de asemenea.
- Si ce e de facut? intreba el. Il ura pe Nicholas acum mai mult decat oricand.
Ivana continua sa ii mangaie obrazul.
- De ce? intreba ea moale.

- Trebuie sa merg in Iad, la el, si sa le iau inapoi. Si asta cat de repede se poate, altfel...voi ramane de tot fara ele, sopti aceasta ingrozita.
Harry isi subtie buzele.
- Dupa cate s-au intamplat, m-as fi gandit la toate...si daca totusi as fi reusit sa adorm as fi dormit prost.

John inghiti in sec si aproba repede din cap.
- Te duc eu acolo, zise el, luandu-i mana intr-a lui.
Ivana aproba incet din cap si ii zambi slab. Inchise ochii din noi si se afunda in imbratisarea lui calda si linistitoare.

- Ok...si va trebui sa ma si supraveghezi sa nu-i crap capul, ofta ea tinandu-i usor mana intr-a ei.
Harry nu mai spuse nimic, doar o imbratisa la randul lui dupa ce-i saruta fruntea.

John aproba repede din cap.
- Fii sigura, zise el, luand-o in brate si pornind-o ca vantul si ca gandul inspre locul cu pricina.
Ivana zambi si ramase in aceeasi pozitie.
- Stii..., sopti ea. Nu as vrea sa se termine momentul asta niciodata. Cand ma gandesc ca va trebui din nou sa o luam fiecare pe drumul lui...

Suzanna se tinu bine de el ca sa nu cada, doar aproband cu capul.
Harry se incrunta cand o auzi.
- De ce tii neaparat sa ne despartim? Putem fi impreuna...

John o duse pana la portile Iadului, unde se opri. O puse inapoi pe pamant si o tinu de mana.
- Sunt multe pericole aici, incearca sa nu te indepartezi, ii spuse el.
Ivana isi ridica ochii si il privi drept.
- Nu tin sa ne despartim, dar..., sopti ea trista. Tu esti pe pamant, eu mai mult in Iad. Fiecare are... are drumul lui.

- Iti promit, ingana Suzanna strangandu-i usor mana.
Harry ofta usor.
- Dar eu stiam ca nu toti demonii isi petrec timpul in Iad.

John aproba din cap, dupa care impinse portile si se avanta inauntru, tinand-o de mana pe Suzanna. Nu era o problema pentru el, dar ea era o straina pentru ceilalti.
Ivana trase aer in piept.
- Bine, bine..., recunoscu ea. Nu asta e problema. Sunt... Nu am avut niciodata o relatie. Nu am avut niciodata un baiat care sa ma placa sau sa ma suporte. Poate e vina mea, poate nu; nu stiu. Dar sunt oarecum speriata. Mi-e frica ca nu o sa ma mai placi si o sa vrei sa pleci de langa mine.

Privi precauta in jur, fara sa-i dea drumul mainii lui John, abia asteptand sa-si recapete puterile de care era dependenta.
Harry surase cand o auzi.
- Scumpo, ma tem ca va fi exact invers! Nu sunt tocmai o usa de biserica, dar... nu risti,nu castigi!