Noi cunostinte...

Eram pentru prima data in Pestera Magica, cred ca asa se numea... Nu stiu, nu am fost niciodata interesata de nume sau alte chestii plictisitoare. Pana la urma conteaza ce faci acolo, nu cum este cunoscut de altii. Oricum, ma saturasem de crime, tipete si torturi. Serios acum, m-am scaldat in atatea bai de sange de-a lungul acestor ani, ca am si eu nevoie de o pauza. Asa ca, imbracata intr-o pereche de pantaloni negri si un tricou asemenea, parul blond cazandu-mi in valuri pe spate, am intrat in pestera. Voi fi singura, nu voi fi... Cine stie?

Sanara:

Ma plimbam prin Pestera Magica. Ma indreptam spre Sala Mesei Rotunde, o sala imensa plina cu stanci si teren accidentat in mijlocul carora se afla o masa rotunda din piata si gheata parca sculptata dar era sculptata asa doar de Mama Natura. In jurul mesei erau 7 scaune de gheata iar pe masa un glob de cristal.

Mi-am continuat drumul, usor absenta de ceea ce se intampla in jurul meu. Curioasa din fire si intrigata de faptul ca era un loc necunoscut, am marit putin viteza, desi ma uitam mai mult pe sus sau pe jos, niciodata in fata. Tavanul pesterii era minunat, nu putea sa nu iti ia ochii. Asa s-a intamplat ca, fara sa vreau, am dat peste cineva.
"Frate... Tu nu te uiti pe unde mergi?" am intrebat inainte sa vad cine era, desi era parte vina mea.

- Tu te-ai lovit de mine, ii raspunde Harry amuzat, privind-o pe blonda din fata lui si ridicand o spranceana. O analiza pentru cateva clipe, uitandu-se atent la trasaturile fetei sale, asteptandu-se la inca o replica la fel de dura.

Admiram si eu tavanul pesterii plin de stalactite in care lumina se despartea in cele 7 culori ale curcubeului si facea un joc de lumini pe masura ce apa se scurgea din stalactite. Si cresteau alte stalactite.

M-am dat un pas inapoi, numai ca sa imi recapat echilibrul. Odata stabila, mi-am ridicat ochii catre persoane de care ma lovisem. Serios? Acum tot el comenta? Bine, stiam ca a fost vina mea, dar eram obisnuita ca totul sa iasa asa cum vreau eu. Mi-am ingustat ochii si mi-am incrucisat mainile.
- Tu nu te-ai dat din drum, i-am raspuns, ca si cum el chiar ar fi trebuit sa faca asta. Dupa care am incercat sa il ocolesc si sa imi continui drumul.

- Ah, ce greseala am facut, incepu el sa rada cu pofta. Credea ca el e printre singurele persoane care isi dau prea mult importanta, se pare ca tocmai se lovise de cineva exact ca el...

Doar ce trecusem de tip, care trebuie sa recunosc, nu arata rau, ca a inceput sa rada. Okay, arata el bine, dar probabil era un idiot. M-am intors incet, astfel incat eram din nou fata in fata cu el. Am ridicat din spranceana, fixandu-l atent.
- Poate ca ai facut, am raspuns oarecum misterios. Se vede treaba ca baiatul nu stia cu cine statea de vorba.

Se opri din ras, afisand unul din zambetele sale calme, cu gropite, fara sa spuna ceva. Poate ca avea sa-l pocneasca sau ceva, dar oricum pentru el nu conta.

Am continuat sa il privesc atent, cum rasul sau oarecum batjocoritor s-a stins si a facut loc zambetului calm cu gropite. Okay, acum arata si mai bine. Dar de ce tacea asa? Incerca sa faca lucrurile mai ciudate? Pai, cam reusise. Eram doi straini, iar el nu imi raspundea cu nimic la atacuri. Am tras aer in piept si i-am intors spatele, incepand sa il las in urma. Da, fusese ciudat, aproape jenant, dar ce altceva sa fac?

Ma uitam la cei 2 amuzata. Erau destul de asemanatori la comportament.

Se intoarce usor pe calcaie privind in urma ei, bagandu-si mainile in buzunarele de la geaca sa maron.
- Pleci fara sa-ti ceri scuze? intreba pe acelasi ton relaxat, amuzat si jucaus.

Si stiam ca nu o sa reziste si o sa spuna ceva... De data asta, desi intrigata de tipul necunoscut, o urma de ranjet mi-a aparut in coltul buzelor. Asa deci, acum voia sa ii recunosc suprematia sau ce? Cine se credea? M-am intors foarte incet pe calcai, cu spranceana ridicata si ranjetul mereu prezent. Doi puteau juca acest joc.
- Eu, sa imi cer scuze? Fii bun si spune-mi de ce, am vorbit calm, punandu-mi o mana in sold.

- Hmmm, ingana acesta luandu-si un aer serios cand defapt ii venea sa rada, ducandu-si un aratator spre barbie. Poate pentru ca mai aveai putin si ma daramai din picioare!

Un ras batjocoritor mi-a parasit buzele, vazand falsa lui seriozitate. Oau, se tinea si de glume. Idiot, dar interesant, bun de tinut sub observatie... Am inaintat incet, ecoul pasilor mei inundand parca intreaga pestera.
- Mai aveam putin si te daramam, am repetat, cu o falsa parere de rau. Aw, mititelul de tine, am continuat, apropiindu-ma si mai mult de el.

- Puteam sa ma ranesc sau cine stie, ridica acesta calm din umeri, urmarind-o cu privirea, curios de ce avea sa faca...oricum stia ca scuze nu isi va cere avand in vedere temperamentul acesteia.

Spranceana mi-a ramas ridicata, iar zambetul nu a disparut. Era atat de frumusel, facand pe inocentul! Probabil atragea multe fete in felul asta, prea multe; de aceea, ea nu avea sa se numere printre ele.
- Totusi, pentru ca doua obiecte, sau in cazul nostru persoane, sa intre in coliziune, e nevoie de forta amandurora, nu doar de a unuia. Logic? intreba ea.
Inconstient, se apropiase de el atat de mult, incat piepturile lor mai aveau doar cativa centimetri si se atingeau.

- Dar a fost vina ta, sublinie el aplecandu-si usor putin capul spre ea, vocea sa abia auzindu-se, fiind doar o soapta suava.

Odata cu gestul si cuvintele lui, mi-am aplecat capul usor spre stanga, respiratia fierbinte nelovindu-mi obrajii, ci gatul alb. Trebuie sa recunosc ca inima mea a cam luat-o la trap in acel moment, insa am reusit sa maschez asta. Cel putin asa cred...
- Daca m-ai cunoaste, Pretty Boy, ai stii ca nu e niciodata vina mea, am vorbit, la fel de incet ca si el, neuitandu-ma insa in ochii lui.

- Defapt asta e doar ce crezi tu, nu inseamna ca e si adevarat! o atentiona el pastrandu-si sonoritatea joasa o vocii. Pretty ? Oh, geez, gandi in sinea sa acesta.

Tarziu mi-am dat seama ca i-am zis 'Pretty Boy', dar nu mai era vreo cale de intoarcere. Iar el continua sa ma calce pe nervi, asa ca trebuia sa actionez. Nu stiam ce era; putea fi om, dar la fel de bine putea fi vampir. Desigur, nu era o mare diferenta intre cei doi, in afara de faptul ca vampirii erau o idee mai puternici. Mi-am ridicat ochii si am privit adanc in ai lui. Ochii mei au inceput sa se intunece pe masura ce am intrat in mintea lui. Nu voiam sa il ranesc, pentru ca pana la urma era doar o copilarie ceea ce se intampla acolo, voiam doar sa ii arat cine sunt si ce pot sa fac. Asa ca i-am schimbat gandurile, insa atat de fin, incat probabil nu a durut absolut deloc. Totul in timp ce stateam la fel de aproape de el si imi inclestam usor maxilarele.

Harry surase amuzat si la un moment dat isi trecu usor degetele inghetate prin parul ei, dandu-l pe spate.
- Degeaba incerci sa-mi controlezi mintea, sunt prea batran ca sa reusesti asta! ii spune clatinand usor din cap.

Mi-am inclestat maxilarele mai puternic, in timp ce i-am lovit mana, facand-o sa se indeparteze de parul meu. Inima mea batea mai repede acum, insa nu aveam sa o arat. Deci era vampir... Stiam ca as fi putut sa ii controlez mintea daca voiam, era singurul lucru la care ma pricepeam. Prost stateam la capitolul fortei fizice.
- Vampir deci, am zis cu un ranjet, ramanand la fel de aproape. Specia aia trista de vampir plin de el care crede ca doar pentru ca are colti inseamna ca nu poate fi invins. Patetic...

- Da, vampir...insa nu unul transformat si tanar pe care tu l-ai putea juca pe degete dupa bunul plac, murmura bagandu-si mana la loc in bucunar. Tu esti doar o mica demonita de doar 103 ani care nu-si stie locul si e atat de increzatoare in fortele proprii.

Am ras din nou, mai prelung de data asta. Mai intalnisem insi de genul din specia lui, si toti erau la fel. Poate el era mai batran si mai puternic, insa era la fel de increzut. Poate ca eram mereu atenta la locul pe care il posedam in lumea intunericului si poate strainii astia imi dadeau ceva emotii, dar nu aveam sa ma las in fata lor. Clatinand incet din cap, am pus o mana pe pieptul puternic al vampirului.
- Macar imi stiu limitele, am soptit, trecandu-mi limba incet peste buzele rosii. Imi stiu punctele forte, dar imi stiu si slabiciunile.