O harpie cat un porumbel

De data asta eram eu micsorata la dimebniunea unei muste si Arya era mult mai mica incat putea sa stea pe spatele meu. Nu fusesem destul deagila si ne trezisem amandouaprinse intr-un borcan.
Apoi vrajitoarea ne duse acasa la ea.
-Stii, va trebui sa asteptam sa prindem o ocazie si eu prin cantec, cantandu-l invers ne vom putea mari. Asta daca vrajitoarea nu va pune vreo vraja de bruiere sau anulare a vrajilor noastre.

Vrajitoarea incantata de captura ei, puse bine borcanul, incaleca matura si zbura spre casa.
-Stai linistita Yume. Vom gasi o cale sa scapam de aici. Nu inteleg ce vrea cu noi.

-Si as mai avea o alta idee si mai mareata daca pot spune asa.
-Ce ar fi daca as canta cantecul incat sa ne micsoram si mai mult incat sa devenim invizibile cu ochiul liber. Vrajitoarea se va speria si sigur va desface borcanul si atunci noi am putea evada. Speram sa avem timp pana va pune capacul la loc la borcan.

-O idee chiar foarte buna. Dar mai intai sa asteptam sa ajungem in casa si cand es nu se uita punem planul in aplicare.

-Bine. Ma bucur ca iti place ideea mea. Asa vom face.

-Bun, incepe sa canti Yume iar eu incepusem sa desurubez capacul borcanului incet ca sa nu scartaie.

Incepusem sa cant. Era un cantec melodios aproape hipnotic.

-Asa, asa, foarte bine o incurajam eu, in timp ce ma chinuiam cu capacul borcanului.
Facea o treaba foarte buna caci vrajitoarea era complet absorbita de vraja, apoi cand o scateie puternica aparu, dupa ce dadu drumul unei solutii in ceaun, am impins capacul cu picioarele, acesta cazand pe podea.
-Yume, acum sa zburam cat mai avem sansa!

O iau pe prietena mea pe spatele meu si zbor cu ea princamera spre fereastra deschisa ca sa iesim afara.

Scapate in sfarsit din coliba vrajitoarei zburam cat mai repede, luand si matura cu noi.
Reusind sa scapam din mlastina, incepem ra revenim la dimensiunile initiale si incep sa zbor de una singura, caci eram prea mare pentru Yume acum.

Dupa ce isi reveni la dimensiunile initiale si zbura pe matura, eu ma opresc din zbor, asezandu-ma pe marul ei si ii spun:
Vezi ca intre paiele maturii, e ascunsa si palaria vrajitoarei. Cred ca ti-ar sta bine cu ea.

-Hmm, hai sa facem o proba si imi pun palaria. Apoi ma uit intr-o apa ca sa imi vad reflexia, dar nu aparea nimic.
Oare devin invizibila?

-Nu. Doar reflectia ta a disparut. Ca sa devii invizibila complet exista o anumita vraja. Insa ce zici ai accepta sa ma ascunzi sub palaria asta de vajitoare in timp ce o porti? Cred ca e destul de mare pentru mine.

-De ce vrei sa te ascunzi?
Insa daca tii neaparat sa tragi un pui somn, ma invoiesc.

-Pai nu vreau sa ma vada deocamdata nimeni. Si da chiar ar fi o idee buna un pic de somn. Spun eu, Apoi astept sa ma bage sub palaria de vrajitoare.

-Bine si astep sa intre in palarie.
Dupa incep sa zbor inapoi spre fantana unde era capcaunul.

Maasez pe capul ei cnad ea ridica palaria si apoi observ ca isi indesa palaria pe cap, facandu-se intuneric. Apoi eu ma cuibaresc in capul ei sub palarie. Apoi simt cum ea zbura mai departe pe matura.

Zborul dura mai putin decat la plecare si vazu dumbrava unde se afla fantana.
Acum avea sa ii faca de petrecanie capcaunului.

Continuam sa dorm sub palaria ei.

-Hei am ajuns. Ar fi bine sa te trezesti, ii spun harpiei.

Ma trezesc si o zgarii putin pe crestetul capului cu ghearele fara insa sa o ranesc. Doar sa o fac sa stie ca m-am trezit.

-Gata iesi afara si scutur pălăria.

-Bine. Spun eu si ies afara in zbor ca un porumbel.

Ajunsi la fântâna vad capcaunul.
-Uite-ti apa sfântă si matura! Acum lasă-ne sa trecem.
Acesta se dădu la o parte si ne facu semn spre perdeaua de apa.
-Usa voastră! si disparu călare pe mătură.

Eu zbor prin perdeaua de apa dar aterizez rapid.
-Stii vreo vraja sa ma usuci repede? Nu pot zbura uda.