O harpie cat un porumbel

-Bine, iti voi arata drumul. Spun eu. Zbor inaitea ei si ii arat drumul.
-Nu ne va fi usor sa ajungem in Tartar.

-Normal ca nu.
Am lasat in urma noastra padurea cea frumoasa, zburand peste rauri si munti, pana dam peste o padure izolata si intunecoasa.
-Hai sa ne oprim aici putin. Am obosit si scot merindele din sac.

-Sigur. Dar trebuie sa te previn. Aceasta padure e plina de demoni si capcane.

-Cum era de asteptat. Ca de obicei cand cauti ceva trebuie sa fie in cel mai periculos loc si dau o creanga la o parte, trezindu-ma cu un cucui caci aceasta ma nimeri in fata.
-Au! Apoi aud un horcait ciudat. Ce spuneai de demoni? Vorbind de lup.

Ar trebui sa trecem cu grija fara sa facem zgomote sa nu il trezim.

-Nu cred ca e asa aproape dar hai sa sa zubaram putin mai departe.
Pana la urma gasim un loc mai ferit, unde reusim sa ne odihnim putin.

Zbor pe langa Arya cautand un loc sa ne odihnim.

Numai ca mult iubita noastra odihna e intrerupta de un demon ce semana cu un mistret supra evoluat si incerca sa ma atace. Imi feresc capul la timp si apuc o creanga mai groasa ca sa ma apar.
-Asta era horcaitul.

-Nu va fi prea usor sa il invingem.

-Da, stiu asta. Nu poti ceva face sa ii distragi atentia? caci nu reuseam sa scap de el.
Am facut sa apara fum si sa fugim putin de demon, dar iar aparuse.

-Voi incerca. Spun eu apoi m a dc pe capul demonului si il zgaraii cu ghearele si il fac sa ma urmareasca apoi ma duc si dau ocol unui copac iar demonul care era sub forma de mistret incercand sa ma urmareasca se ifipse cu coltii in copac.
-Ha! Acolo va ramane tintuit. Spun eu si ma intorc asezandu-ma pe umarul ei. Insa din neatentie, o zgaraii pe umar cu ghearele de la picioare.

Nici nu imi dadusem seama ca sangerez, caci eram prea ocupata sa gasesc o solutie ca sa scapam de demon. Acum infipt in copac incerca sa iasa dar fara succes. Am facut o vraja ca sa-l micsorez : "Ce e mare sa devina mic pe loc" si am suflat praf peste el, ajungand cat o jucarie.
-Acum am scapat de el Yume si urmaream demonul care o luase la sanatoasa.

Acum continuam sa zbor, aratandu-i drumul spre Tartar. Ajungem la poalele unui vulcan neobisnuit. Un vulcan acoperit de a padure deasa si uscata, cu focuri ce ardeau mocnt, creand n adevarat labirint. Erau focuri vii sau focuri demonice. Focuri ce nu puteau fi stinse niciodata.
Tata mi-a spus despre aceste focuri. Ard vegetatia dar fiintele vii, nu are puterea sa le arda insa are puterea de a mistui sufletele lor. Durerea provocata de ele este proportionala cu numarul de pacate savarsite. Insa un suflet curat nu va simti absolut nici o durere. Sau poate va simti doar intepaturi mici ca de tantari. Findca nici un suflet nu poate fi curat ca lacrima.

-Tartarul tot tartar va ramane si imi i-au zborul uitandu-ma la focurile ce ardeau.

Focurile vii scuipau flacari inspre noi ca niste dragoni. Ajungem cu bine la conul vulcanului si eu ma cobor inauntru.
-Pe aici. Ii spun eu. Zburam in adancul vulcanului catre Tartar.

Am zburat dupa ea inauntrul vulcanului. Reusim sa ajungem la o poarta care se deschise apoi aterizez pe pamantul negru si lucios. Ici colo, se vedeau mai multe lacuri.
Unul din ele trebuia sa contina apa sfanta si ma uit la unul din apropiere, dar apa era neagra si statuta.

-Cred ca trebuie sa ne uitam la feicare lac in parte. Si probabil ne vom da seama care e apa sfanta, nu?

-Da probabil si ma uit la suprafata lacului, lucioasa ca o oglinda.
Dar poate ca ar trebui folosit un cristal ca sa vedem unde e apa sfanta. Stai putin si formez in mana un cristal micut pe care il tin ridicat deasupra lacului. Va straluci daca detecteaza apa sfanta, continui eu.

-La asta tu te pricepi mai bine. Ii spun eu.

-Pai da, sunt specializata in cristale, continui eu dupa ce verific zece lacuri.
Insa cristalul nu raspundea la nici unul din ele. Apoi vad unele mai indepartate si ii fac semn lui Yume sa ma urmeze.

O urmez pana la celelalte lacuri.

Verificarea mea dadu in sfarsit roade cand dau peste un lac micut ce avea apa albastra si cristalul incepu sa straluceasca.
-Bun, acum da-mi galetusa Yume.

Ii dau galetusa.
-Sa stii nu stiu cand va fi plina cat de mult o pot duce. Avand in vedere marimea mea si ca probabil va fi un pic cam grea pentru mine, dar ma voi descurca.

-O voi cara eu si vrajesc galetusa ca sa devina mai mica, apoi o scufand in apa.
Jumatate era suficient, apoi pun un capac deasupra, ca sa nu rasturnam apa.
-Cred ca asta e tot ce ne trebuie.

-Da. Hai sa mergem. Ii spun eu.