Dragonul din Padurea Vaii Albe.

Zburam pe deasupra copacilor din Padurea Vaii Albe cand ceva imi atrasese atentia. Ceva sau mai degraba cineva care se plimba printre copaci. Gasesc un loc de aterizare destul de bun. Ruinele castelului care se afla in mijlocul padurii si spre care se indrepta acea fiinta care parea mai degraba a fi o fata.

Vazand-o ca vine spre ruine, ies inaintea ei. Pamantul se cutremura la pasii mei.
-Buna! Nu ti-as recomanda sa mergi mai departe. Cutremuul care il fac pasii mei este prea mic pentru ceea ce va urma. iar rinele astea s-ar putea sa nu mai eziste prea mult in picioare. Esti prea mica si firava te-ar putea zdrobi. Da-mi voie sa te ajut. Unde doresti sa livrezi aceste flori minunate?

-Sunt Orome nu te teme. Nu iti voi face nici un rau. Nu mananc fiinte umane si nici semi-umane.

-Pe aici traiesc eu. Padurea e casa mea. Ii raspund eu.

-Nu te teme, nu voi ateriza langa casa ta. Doar permite-mi sa te insotesc in zbor. Eu locuiesc in ceea ce a fost o data trezoreria acestui palat care acum a ajuns ruine. Este ca un buncar. Si mai am o casa care e o pestera in munti. poate de aceea ca stau destul de ascuns e prima data cand ne-am intalnit desi suntem intr-un fel vecini.

Aterizez cu grija undeva mai departe de casuta.
-E frumoasa casuta ta. Spun u. In acelasi timp, o vrabiuta, imi intra intr-o nara si mie imi veni sa stranut. n cerc sa stranut cu grija, imi intorsesem capul un pic in sus. si stranut puternic, Valul de foc ce iesi o data cu stranutul, evitand la centimetru casa.
-Imi cer scuze. O vrabie afurisita. E ca si cand ti-ar intra o musca in nas.

-Orome, ma numesc. Apropo la noi, Orame e nume feminin iar Orome masculin. Eu sunt baiat. Si desigur, poti sa ma mangai. Ii spun eu.

-Intradevar. Ai grija. Au striatii foarte mici, dure si ascutite. Te poti zgaria usor, daca nu esti atenta. E ca si cum ai mangaia o urzica sau un trandafir. Apoi imi aplec botul spre ea. imi las botul la pamant.
-Hai sus, papusico. o alint eu.
-Urca-te pe nasul meu.
Pentru un urias ca mine, era cat o papusa mica.

-Nu ai mai intalnit pana acum dragoni vobitori? Toti dragonii pot vorbi. Majoritatea nsa vorbesc doar cu cei care le castga increderea. Foarte putini sunt cei care vorbesc cu toata lumea. Dragonii au propria lor limba, limba runica antica, vorbita. Care insa s-a pierdut acum mii de ani. A ramas doar limba runica scrisa. Eu insa nu sunt doar un dragon obisnuit. Vei afla mai tarziu. Ii spun eu.

-Eu rau? De ce crezi ca as fi rau? Nu ti-am distrus nimic, nu ti-am facut nici un rau. De ce as fi rau? De raspuns la intrebare ti-am raspuns. Si daca vrei sa afli cum pot vorbi dragonii iti voi sune mai multe. Sunt 2 specii de dragoni distincte. Una din ele sunt cei care s-au nascut dragoni, care se nasc din oua. Cealata se spune ca sunt dragoni care au fost alte fiinte dar pe care diversi vrajitori sau vrajitoare le-au tranasformat in dragoni. Toti pot vorbi. Dragonii adevarati insa Cu toat ca au corzi vocale si pot vorbi, ei vorbsc lmba lor, o limba la fel de articulata ca si a noastra dar care mai mlt seamana cu a unor bastinasi izolati pe o insula. Si pot prinde engleza. Insa specia care se spune ca ar fi alte fiinte transformate, la transformare si-au pastrat capacitatea de a vorbi.
-Da, o recunosc, nu sunt nascut dragon. Ii spun eu.

Merg in fata casei ei, lasandu-mi iemsnul meu cap langa fereastra ei
-ai, nu fi asa speroasa. Daca vrei sa ti-o spun mai direct, ti-o voi spune. Sunt un elf aflat sub o vraja de mai bine de 1000 de ani. O vraja de magie neagra care nu poate fi rupta decat intr-un singur fel.

Regina Gwendolyn a Vaii Albe, cea mai rea regina care a domnit prin zona acum 1000 de ani. Aceeasi regina care a vrut sa isi ucida fiica vitrega.

-Deci se pare ca ai mai auzit despre ea, asa-i? O intreb eu.